miercuri, 29 iunie 2011

A fost odata...

O domnisoara ....
Plina de vise, sperante si ganduri frumoase. Timpul trecea, ea tot zambea, tot visa si tot gandea frumos...dar nu stia in schimb un lucru, nu stia ca trebuie sa "plece" la drum. Un drum neanuntat, nepregatit, nestiut.
Domnisoara noastra si-a luat inima in dinti si a "plecat". Si-a luat visele (pe cele mai frumoase si inocente) si-a mai luat speranta si gandurile frumoase. S-a machiat cu un zambet de copil si s-a imbracat cu iubire.
Pronind pe drumul nebatatorit, a incercat sa faca o carare...mare cat doi pasi de om. A reusit cu visul. A mai mers pret de cativa ani omenesti pana ce a dat de un om. Un om la fel ca ea, plin de vise speranta si ganduri frumoase. S-au imprietenit si au pornit amandoi la drum. Cararea se facu mai mare....cam cat patru picioare de om. Au dat de damburi....pe care le-au facut una cu drumul.....au imbracat aceeasi toala....iubirea....erau un singur vis...un singur zambet...o singura inima, dar din pacate ego-urile erau separate. Unul mai puternic decat celalalt, unul mai inconstient decat celalalt....Au mers umar la umar, pas langa pas timp de un an si o saptamana omenesti...pana cand ea a hotarat sa mearga singura in continuare. A lasat in urma jumatate din haina ei, jumatate din visul ei, jumatate din speranta, jumatate din pas, din umar din suflet.... jumatate din EA....a pasit plangand pret de multi ani omenesti....in inconstienta ei a sperat ca o sa fie bine...a visat ca o sa fie bine....la cativa pasi a intalnit alta fiinta cu care s-a imprieteni, era o fiinta buna, o fiinta care i-a daruit haina lui, o parte din vise, o parte din speranta....Domnisoara noastra nu stia cum sa imbace jumatatea goala, nu stia ce sa faca cu visele lui, cu speranta.....a crezut ca ii poate darui o bucatica din haina ei....dar nu a reusit pentru ca ea era tot acolo cu gandul, sufletul si inima....tot la EL. ...cu parere de rau, regrete si suspine ....a plecat mai departe....a intalnit balauri...cu care s-a luptat din rasputeri....dar cu fiecare batalie pierduta/ castigata....pierdea o o parte din vise, sperante, ganduri frumoase.....Nu si-a pierdut in schimb iubirea ...notiunea de iubire invatata alaturi de EL....iubirea sincera....tot mergand cu pasi mici si tematori....a intalnit fiinte omenesti bune sau mai putin bune....fiintele bune s-au bucurat de ea ....si ea la randul ei s-a bucurat de prezenta lor....dar tot lipsea ceva....lipsea ceva inocent....A vrut sa imparta haina....dar nu a putut......nu putea nici sa imbrace alta...avea impresia ca nimeni nu o vrea (asa cum a vrut-o EL) si ca nici o haina nu ii vine bine....pana cand.....intr-o zi si-a luat inima in dinti si s-a intors....i-a privit sufletul si i-a spus: "Ai jumatate din haina mea, ai grija te rog de ea....ti-a fost incredintata cu mare drag si din suflet. Eu voi pleca acum cu jumatate si voi invata sa imbrac alta jumatate....jumatate care mi se va potrivi perfect. Nu-ti face griji, nu am sa racesc. si am sa am grija de mine asa cum ai facut-o tu!" .....si Domnisoara noastra a plecat in cautarea jumatatii de haina....fara regrete....cu un suflet impacat....cu un vis in plus....cu aceeasi speranta si cu jumatate de haina sincera si frumoasa....
Nu stim daca a gasit-o....sau daca o va gasi vreodata....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu