Se scuza ea.....

Se simtea sufocata de blocurile de beton, de oamenii din metrou, oameni fara vise, fara speranta si fara zambete. Ii era dor de un zambet sincer dat de un strain.

Parca ii venea sa planga....dar nu putea sa faca asta din cauza blocurilor, din cauza oamenilor, din cauza metroului.

Astepta un semn, spera la un semn. In fond nici ea nu stia ce asteapta. Poate ca nu asteapta nimic, sau poate asteapta totul.

- Tu visezi? O intreba el cu un glas timid......

- Nu stiu daca mai am vise.....raspunse ea cu un glas plin de regrete si tristete.

- Tu visezi ca lumea sa iti stie numele...repeta el.

-Nu vreau ca lumea sa imi stie numele, stii ce nici macar nu vreau ca lumea asta sa ma cunoasca....asa....Lasand barbia sa ii cada in piept.

- Uite, spune-mi numele tau si am sa am grija ca lumea sa iti stie numele...spuse baiatul cu un glas grabit.

- Aaaa....mai bine nu....lumea asta e prea mult pentru mine, lumea asta nu ma va intelege niciodata. O lacrima ii cazu grabit pe obraz.

- Tie iti pasa de lucrurile alea marunte....iti pasa de ceva?

- Da!!!!!! glasul ii tremura de furie

- Care sunt lucrurile alea marunte de care iti pasa?

- Vise, iubire, prietenie si speranta...dar tu nu ai cum sa intelegi. Voi nu intelegeti....lumea nu intelege.

- Ce sa inteleg?

- Eu....defapt....visele mele au plecat de langa mine, s-au dus departe. Mi-e dor de ele cateodata, dar stiu ca au un loc al lor unde sunt fericite si sper ca intr-o zi sa se intoarca la mine.

- .........

- Scuza-ma nu trebuia sa te intalnesc, nu trebuia sa iti spun toate astea.

- Dar..... zise el cu un glas usor debusolat.

- Nici un dar (l-a intrerupt)...nu ne sincronizam in viata asta...stiu asta!!!!

- Cum adica?

- Lasa ca stiu eu mai bine, trebuie sa plec acum.

- Nu pleca!

- Trebuie! Este cel mai bine....pentru mine.

-......

- Sper ca in viata urmatoare sa ne iubim frumos. Zambind sincer spre el.

Fata pleca cu un gol in stomac si cu sufletul sfasiat luand cu ea speranta....Fata isi dorea sa fie iubita de el in urmatoarea viata.....visase la asta ceva vreme in trecut si poate un pic si in prezent...

Dar tot se simtea sufocata...

A fost odata...

O domnisoara ....

Plina de vise, sperante si ganduri frumoase. Timpul trecea, ea tot zambea, tot visa si tot gandea frumos...dar nu stia in schimb un lucru, nu stia ca trebuie sa "plece" la drum. Un drum neanuntat, nepregatit, nestiut.

Domnisoara noastra si-a luat inima in dinti si a "plecat". Si-a luat visele (pe cele mai frumoase si inocente) si-a mai luat speranta si gandurile frumoase. S-a machiat cu un zambet de copil si s-a imbracat cu iubire.

Pronind pe drumul nebatatorit, a incercat sa faca o carare...mare cat doi pasi de om. A reusit cu visul. A mai mers pret de cativa ani omenesti pana ce a dat de un om. Un om la fel ca ea, plin de vise speranta si ganduri frumoase. S-au imprietenit si au pornit amandoi la drum. Cararea se facu mai mare....cam cat patru picioare de om. Au dat de damburi....pe care le-au facut una cu drumul.....au imbracat aceeasi toala....iubirea....erau un singur vis...un singur zambet...o singura inima, dar din pacate ego-urile erau separate. Unul mai puternic decat celalalt, unul mai inconstient decat celalalt....Au mers umar la umar, pas langa pas timp de un an si o saptamana omenesti...pana cand ea a hotarat sa mearga singura in continuare. A lasat in urma jumatate din haina ei, jumatate din visul ei, jumatate din speranta, jumatate din pas, din umar din suflet.... jumatate din EA....a pasit plangand pret de multi ani omenesti....in inconstienta ei a sperat ca o sa fie bine...a visat ca o sa fie bine....la cativa pasi a intalnit alta fiinta cu care s-a imprieteni, era o fiinta buna, o fiinta care i-a daruit haina lui, o parte din vise, o parte din speranta....Domnisoara noastra nu stia cum sa imbace jumatatea goala, nu stia ce sa faca cu visele lui, cu speranta.....a crezut ca ii poate darui o bucatica din haina ei....dar nu a reusit pentru ca ea era tot acolo cu gandul, sufletul si inima....tot la EL. ...cu parere de rau, regrete si suspine ....a plecat mai departe....a intalnit balauri...cu care s-a luptat din rasputeri....dar cu fiecare batalie pierduta/ castigata....pierdea o o parte din vise, sperante, ganduri frumoase.....Nu si-a pierdut in schimb iubirea ...notiunea de iubire invatata alaturi de EL....iubirea sincera....tot mergand cu pasi mici si tematori....a intalnit fiinte omenesti bune sau mai putin bune....fiintele bune s-au bucurat de ea ....si ea la randul ei s-a bucurat de prezenta lor....dar tot lipsea ceva....lipsea ceva inocent....A vrut sa imparta haina....dar nu a putut......nu putea nici sa imbrace alta...avea impresia ca nimeni nu o vrea (asa cum a vrut-o EL) si ca nici o haina nu ii vine bine....pana cand.....intr-o zi si-a luat inima in dinti si s-a intors....i-a privit sufletul si i-a spus: "Ai jumatate din haina mea, ai grija te rog de ea....ti-a fost incredintata cu mare drag si din suflet. Eu voi pleca acum cu jumatate si voi invata sa imbrac alta jumatate....jumatate care mi se va potrivi perfect. Nu-ti face griji, nu am sa racesc. si am sa am grija de mine asa cum ai facut-o tu!" .....si Domnisoara noastra a plecat in cautarea jumatatii de haina....fara regrete....cu un suflet impacat....cu un vis in plus....cu aceeasi speranta si cu jumatate de haina sincera si frumoasa....

Nu stim daca a gasit-o....sau daca o va gasi vreodata....

Vise....

Ale mele...ale tale....sau ale noastre :)

Mi s-a intamplat ceva foarte ciudat azi... si acel "lucru" are legatura cu tine. Nu, nu este o coincidenta sau o intamplare.

Azi pentru prima data in aceasta viata am invatat sa meditez, am invatat sa nu ma gandesc la o suta de lucruri deodata, am invatat sa imi controlez gandurile si mai presus de tot respiratia.

Totul a inceput foarte ciudat....Inca de dimineata eu aveam diverse stari: ba de bine, ba de rau, ba de tristete, ba de fericire. Fiind Luni am ajuns la ceainare cu o tristete in suflet care se accentua cu fiecare clipa ce trecea pe langa mine. M-am inytrebat de cateva ori in gand ce este cu mine si de ce simt asta....dar in zadar...nu stiam de ce sau cum sa fac sa treaca.

Dupa discutii despre vise....si amintiri de vise cat mai ciudate si mai adanc bagate a venit momentul mult asteptat: Meditatia.

A fost o experienta foarte reusita si pe care o recomand cu caldura tuturor.

Dupa 1 minut de respirat abdominal si relaxant au urmat ale 50 de respiratii relaxante.

Sincer la inceput nu am crezut ca o sa iasa ceva. Am crezut ca eu nu am sa simt nimic pentru ca nu sunt pregatita. Dar cu toate astea m-am asezat cumintica pe parchetul vechi si m-am bucurat de atmosfera relaxanta. In cele din urma m-am pus pe treaba si am numarat. sentimentul, reactia, gandurile, trupul.....toate acestea au fost atat de diferite si in acelasi tim atat de familiare.

La inceput mi-am simtit trupul foarte greu, foarte incarcat. Recunoasc nu m-am gandit la tine. Defapt nu m-am gandit la nimic...in afara de numaratoarea si respiratia mea fina si fara zgomot.

Am trecut prin multe stari inexplicabile...de la emotii pana la panica si tipete in adancul sufletului. Toate astea au durata pana la a 7-8 respiratie....cand ai aparut tu...intr-un peisaj calduros si confortabil.....cu un zambet larg pe buze...parca ma asteptai iar eu ca niciodata ma asteptam la asta si am venit si ma simteam atat de bine....atat de in siguranta.....toate astea pana la respiratia 2 spre 1 cand cineva parca mi-a luat acea greutate din suflet si mi-a pus un zambet pe fata in loc...stii tu ca zana maseluta cand iti pune bani si ia maseaua....ei bine cam asa....si culmea dupa incercarea mea de a explica ce am simtit.....mi-ai trimis tu mesaj....si m-ai alintat.....si alintatura a venit la momentul potrivit.

Si DA! am simtit ca am comunicat.....fara cuvinte ....

Multumesc!

Cati oameni trec prin vietile noastre zilnic?

Intrebarea asta m-a urmarit astazi inca de la primele ore ale diminetii.......

Nu, nu sunt nebuna...(cel putin asa cred eu...). Dar nu v-ati intrebat niciodata: Cati oameni trec prin vietiile noastre zilnic? Vreau un numar...da...accept sa imi fie dat cu aproximatie.

Plecand de la teoria "lu' nu stiu cui" exista o regula numita 6 persoane, (cred...) care spune in felul urmator: Bush/ Obama/ "ala a lu' egipt"/ Base, e la 6 persoane distanta de tine. Pe principiul: Varu' lu' varu il cunoaste pe Elvis care Elvis a cantat cu Guta si Guta care a fost premiat la pemiile "vietii" in America sau ceva de genul asta, unde ghici ce.....a fost invitat Obama/ Masa lu' Obama & Co.

However.....

Se numara si trecatorii....acei oameni pe care nu ii cunosti si care nu te cunosc, dar ii vezi, stii ca exista? Daca da numarul creste si teoria nu se aplica. dar...nu suntem aici pusi pe anti- teorii.

Raspunsul la intrebarea mea nu va fi usor de gasit/ dat....dar va fi interesant cum il analizam.

Dar hai sa o luam altfel avem un numar de "X" oameni care trec prin vietile noastre. Cati raman si cati pleaca?

Acum hai sa mai facem un calcul: Avem "X" oameni pasageri in vietile noastre dar "Y" oameni raman.

Bun acum sa ne mai punem un pic in valoare capacitatile matematice si: Avem "Y" persoane care raman zilnic in viata noastra, dar ce faci cu ele?

Fie a) le separi (partiile bune la P.B si partiile rele la P.R)

Ori b) le lasi la gramada si treci mai departe

Eu tind sa merg cu varianta "a)"...de ce? De idioata...ca imi place sa ma complic si sa cunosc oamenii ...probabil

Varianta "a)" o tratam in felul urmator: Oamenii din categoria P.B merita sa mearga umar la umar cu tine si merita atentia ta....Iar cu oamenii din P.R ....-hmm dupa ce le zici de dulce in sinea ta- Vezi ce au facut rau si inveti.

Dupa ce reusesti sa faci asta....................... Suna-ma si pe mine si spune-mi cum se face ca eu habar nu am.

Bubulina is back :D

See you next time ....

M-as.....

putea obisnui ....cu vremea de afara care este prea primavaratica poate pentru Ianuarie si cu lumea mohorata, chiar si cu ploaia rece la atingere dar calda la simtire.

putea obisnui ...cu cafeaua de la Gloria de 10 Lei si cu compania de milioane Duminica la 14.30.

putea obisnui...cu prietena mea studioasa si panicata de Master....bine, mint ....NU as vrea sa o vad mereu asa :) (dar astea sunt timpurile).

putea obisnui...cu untul meu de corp cu aroma noua care imi face pielea catifelata....(oricat de dubios ar suna).

putea obisnui...cu MINE :D

Happy new year ALL...she's back :)

8, 7, 6....

5, 4, 3, 2, 1, STOP......si acum genuchii la piept.....asa suna ultima serie de abdomene combinate cu ridicari si cu fandali si dat peste cap :).....cand auzi numaratoarea inversa stii ca se termina seria de 5X8 ....Asociezi fiecare numar in parte cu poruncile / zicalele rostite cu gratie de un Zen...de un Budha ...si dupa ce ai auzit cuvantul suprem STOP rasufli usurat cu un aer de invingator si cu un zambet siret de mandrie ...mandra ca ai reusit sa dai cateva calorii acumulate la pranz ....mandra ca te va place vineri in club sau sambata la dejun in centrul vechi...oricum...cineva iti va admira efortul...nu in totalitate bineinteles ...ei nu vor stii ce se afla in spatele corpului tau....ei nu vor stii cat efort ai depus u....cate abdomene, cate fandali si cati pasi in V ai facut tu...si toate astea pentru o secunda de admiratie...pentru un cap intors.....pentru un potential iubit beat (pe care probabil il doare in cot k ai u colac pe burta...sau celulita pe fund...poti avea si un ochi in frunte...atata timp cat ai o gaura intre picioare)....

Dar dupa cele spuse mai sus...nu ma intelegeti gresit....nicidecum nu descurajez mersul la sala...dar as vrea sa cred k fiecare dintre noi o face ptr ea insasi, pentru ca se respecta si nu o face pentru un barbat...

Well....spor la pasi in V, fandali, si abdomene :)

Bartranul Octombie.....

...A venit cu o carte, un metrou, un horoscop si o multime de oameni necunoscuti cu fetele lor de dimineata.....batranul Octombrie a venit cu pasi repezi si ne-a intrat friguros in vieti lasand trecutul ...amintiriile verii si iubirile de septembrie calai....

Bine ai venit Batrane..... :)